Lagom – secretul suedez al vieții bune

Sursa foto: arhiva personală

De Suedia m-am îndrăgostit pe nevăzute. Nu am vizitat-o niciodată, cel puțin nu în sensul acela clasic în care îi treci pragul și-i cutreieri străzile, însă sufletul mi-e mai aproape de ea decât de orice altă țară. E ca și cum ai îndrăgi foarte mult un om, în ciuda faptului că nu v-ați cunoscut în realitate, ci doar v-ați conversat pe e-mail sau la telefon.

Eu am fost introdusă pe tărâmul Suediei grație poveștilor spuse de oamenii care au locuit sau care încă locuiesc acolo. A fotografiilor de pe Pinterest, a videourilor (ca cele realizate de Jonna Jinton), dar și a cărților. Ei bine, o astfel de carte a fost scrisă de Lola A. Åkerström și se numește Lagom. Secretul Suedez al Vieții Bune.

Ce înseamnă lagom?

Scris “lar-gohm” și pronunțaț “laaar-gum” este versiunea prescurtată a structurii “laget om”și se traduce prin “în jurul echipei”. Termenul de lagom își găsește rădăcinile în vremea vikingilor care, legenda spune, obișnuiau să împartă o băutură alcoolică din miere fermentată în jurul unui foc, astfel încât să ajungă fiecăruia dintre membrii echipei.

Plecând de la acest mod de gândire adânc împământat, putem spune că lagom înseamnă “exact cantitatea potrivită” sau “totul cu moderație”. Așadar, de câteva secole încoace, suedezii își ghidează pașii în viață după lagom sau, după ceea ce eu înțeleg a fi un echilibru. Indiferent că vorbim de afaceri, de amenajarea casei, de alimentație sau de modurile de relaxare, principiile lagom sunt urmate cu rigurozitate. Și pentru că am uluită de ceea ce am descoperit, am adunat câteva dintre frumoasele și surprinzătoare cutume suedeze.

  • “Tăcerea suedeză”. Dacă aș fi interacționat cu câțiva cetățeni ai Suediei înainte să citesc această carte, mi-aș fi spus probabil că sunt un popor rece și indiferent. Acum însă, pot spune că dorința lor de a conversa cât mai puțin cu ceilalți în spațiile publice sau mijloacele de transport reprezintă modul lor de a nu ma deranja cu prezența lor.
  • “Invidia suedeză”. Nu știu dacă acest obicei se aplică și în alte țări, însă în Suedia oamenii nu se laudă cu succesele lor, lăsând faptele să vorbească în locul lor. Și fac asta atât pentru a nu-i face pe ceilalți să se simtă incomod, dar și pentru a nu da genera ceea se poartă numele de den svenska avundsjukan, adică invidia suedeză.
  • Nevoile înaintea dorințelor. Dacă Piramida lui Maslow vă este cunoscută, atunci veți înțelege și motivul pentru care suedezii pun mare preț pe satisfacerea nevoilor. Astfel reușesc mai ușor să-și îndeplinească și dorințele și să atingă acea stare de mulțumire pe care o căutau.
  • Fika. Acest ritual este, de departe, unul dintre preferatele mele. Tradus prin “a te opri din treabă” ori prin “a lua o pauză”, fika este un obicei practicat chiar și de 2-3 ori pe zi de către suedezi. Prin urmare, vreme de câteva minute aceștea savurează o ceașcă de cafea și o prăjitură, fie pentru a se conecta cu cei din jurul lor, fie cu ei înșiși.
  • Minimalism. Cine este familiarizat cu brandul Ikea, știe cu siguranță și viziunea suedezilor legată de minimalism. Iar dacă în ceea ce privește decorul și designul de interior, aceștea consideră că lucrurile trebuie să fie ori practice ori să aibă o valoare sentimentală (sau ambele), în relația cu machiajul și vestimentația mizează pe naturalețe, confort și utilitate.
  • Echilibru viață-muncă. Am fost surprinsă să aflu că în Suedia se acordă prin lege 5 săptămâni de vacanță, 480 de zile de concediu pentru îngrijirea copilului, la care se mai adaugă și multe alte sărbători. Însă nu pot să nu aplaud inițiativa de a-i ajuta pe cei ce locuiesc în această țară să petreacă mai mult timp în sânul familiei, ceea ce le sporește cu siguranță și motivația la locul de muncă.
  • Plata taxelor nu e o corvoadă. Am găsit interesant faptul că în suedeză cuvântul taxă se traduce prin skatt, care înseamnă și comoară. Din acest motiv, cât și datorită transparenței pe care autoritățile o arată în folosirea banilor publici, suedezii nu privesc plata taxelor ca pe o corvoadă, ci ca pe soluție la care pot apela în situațiile de urgență.
  • Cultivarea iubirii pentru natură. Suedia este o țară absolut superbă. Având în vedere apele, pădurile și vegetația care se copleșesc cu frumusețea lor, nici nu-i de mirare că suedezii adoră să fie în mijlocul naturii. Tocmai de aceea, între sfârșitul lui februarie și începutul lui martie, suedezii primesc o vacanță numită sportlov, cu scopul de a petrece cât mai mult timp în aer liber. Totodată, au ceea ce se numește regula celor trei “R” – Reutilizare, Reîncărcare, Reciclare, fiind astfel încurajați să protejeze mediul înconjurător și să militeze pentru sustenabilitate.

Acestea sunt lucrurile frumoase pe care le-am avut de spus despre Suedia. Merg acum să mai descopăr și altele.

1

Viața în chirie: capitolul 1

Sursa foto: pinterest.com

Din fericire (sau nu) am urmat studiile universitare în același oraș în care m-am născut. Șase ani am făcut naveta casă-facultate (eu locuind la țară) și, prin urmare, nu am experimentat viața în chirie, gazdă ori cămin. Și nici că regret ceva. Dar asta e o discuție pentru o altă zi.

Ei bine, odată cu stabilirea mea în Scoția, această situație s-a schimbat. Astfel, am descoperit pe propria-mi piele cum e să locuiești într-o casă care nu-ți aparține și, mai mult decât atât, să fiu nevoită să o împart cu o persoană necunoscută.

Chiar și acum acum, în pragul de a mă muta într-o altă locuință doar cu partenerul meu, gândul că am împărțit același acoperiș cu un străin, mă face să mă simt inconfortabil. Și nu zic asta dintr-un simț al proprietății exacerbat. Nicidecum. O spun pentru că, nu de puține ori, am avut sentimentul că intimitatea îmi este invadată.

Pentru mine casa este sanctuarul meu. E locul în care îmi caut relaxarea după o zi obositoare la serviciu. Locul unde îmi hrănesc nu doar trupul, ci și sufletul. E refugiul meu în momentele zgomotoase ale vieții. Iar atunci când altcineva îți întrerupe liniștea și tabieturile de care ai nevoie, când nu oferă lucrurilor pe care le folosiți în comun aceeași grijă ca tine sau când, pur și simplu, nu îți respectă prezența, acea casă se urâțește, oricât de frumoasă ar fi.

Treptat, pereții ți se par a fi mai mult gri decât albi, canapeaua nu mai este la fel de comodă ca la început și tabloul acela de deasupra șemineului te scoate din sărite. Spațiul e din ce în ce mai restrâns, iar praful nu se mai așază doar pe bibliotecă și pe dulap ci și pe sufletul tău, chiar dacă încerci din răsputeri să-l menții întotdeauna curat. Și aceea e clipa în care conștientizezi că nu lucrurile fizice mobilează o casă, ci oamenii care o locuiesc. Nu mirosul din living-ul pe care ai uitat să-l aerisești o zi te sufocă, ci toxicitatea persoanei/lor care dorm la o ușă distanță de tine.

2

Crăciunul copilăriei mele

Sursa foto: pinterest.com

Am fost un copil crescut la țară. Nu într-o zonă unde timpul pare că a stat în loc, ci într-una atinsă ușor de noutate, dar în care anumite tradiții încă se mai păstrează.

Ei bine, în satul meu din Moldova, la doar 15 kilometri de Iași, spiritul Crăciunului se împrăștia încă de la începutul lui decembrie. Acela era și momentul în care gospodinele și gospodarii începeau să curețe cu vervă fiecare încăpere a casei, semn că bucuria Nașterii lui Iisus trebuie să-ți găsească atât sufletul, cât și căminul în care locuiești curat, senin și limpede.

Pe vremea mea, deși nu au trecut foarte mulți ani de-atunci, bradul se împodobea în seara de Ajun, chiar înainte de a bate colindătorii-n ușă. Nu respectam niciodată o tematică anume, nu avea globuri scumpe și nici o stea imensă în vârf, dar arăta fermecător și răspândea un parfum pe care azi îl caut cu jind. În locul renilor zburători, a căsuțelor de ceramică ori a săniilor din lemn ce se găsesc în bradul meu din prezent, în cel din trecutul meu obișnuiam să pun bomboane de pom și multe alte dulciuri cărora, împreună cu mama, le coseam un șnur astfel încât să le putem agăța. Iar asta, îmi aduc aminte, era una dintre cele mai plăcute și liniștitoare activități pe care le făceam.

Tot în Ajun se finalizau și ultimele treburi în bucătărie. Și n-am suficiente cuvinte pentru a spune cât îmi e de dor de mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor și de sarmalele pe care mama le fierbea pe plita cu lemne, la foc domolit. Așa se face că de Crăciun, în casa noastră n-au plutit niciodată arome de lavandă, de mosc și alte de genul acesta. Dar credeți-mă că acestea nu reușesc nici acum să egaleze bucuria pe care mi-o dăruiau și pe care continuă să mi-o dăruiască mirosul de portocale, de brad și cel de bucate tradiționale.

2

M-am întors

Sursa foto: pinterest.com

Au trecut aproape 12 luni de când am publicat ultimul articol pe acest blog. Deși la finalul anului trecut îmi promiteam că voi scrie mai des, se pare că viața a avut alte planuri pentru mine. M-a alergat către o mulțime de locuri, m-a obligat să învăț o grămadă de lucruri noi, și chiar să simt într-un fel cu totul diferit, sleindu-mă astfel de puteri și aducându-mă uneori pe marginea disperării.

Chiar dacă au fost momente în care am tânjit după acel me time sau zile în care mi-am dorit să scriu, dar oboseala și gândurile cotidiene mi s-au așezat în cale, mi-ar fi rușine să mă victimizez. Am descoperit atât de multe și-am crescut enorm în tot acest timp, încât nu pot fi decât recunoscătoare. Și pentru că acum traversez un anotimp mai liniștit din viață, mă întorc astăzi pe blog.

Picioarele mi-s ascunse sub plapumă, muzica îmi cântă în surdină, iar degetele mele aleargă încolo și-ncoace pe tastatura laptopului din brațe. Scriu din nou. Iar bucuria emanată de activitatea asta îmi încălzește sufletul ca o ceașcă de cafea în diminețile de iarnă. 

Acum, mai mult ca oricând, voi scrie pentru mine. Nu pentru că trebuie, ci pentru că asta îmi face bine. Nu pentru că trebuie să dovedesc ceva cuiva, ci pentru că trebuie să fiu fericită eu cu mine însămi. Nu neapărat pentru că trebuie să conversez cu ceilalți, ci mai degrabă pentru că acesta e modul prin care pot să mă re-conectez cu mine.

4

3 Lucruri pe care mi le doresc de la 2018

Sursa foto: pinterest.com

Dacă ar fi să definesc luna ianuarie printr-un singur cuvânt, atunci l-aș alege cu certitudine pe următorul: dualitate. De ce? Ei bine pentru că, pe de o parte, în această perioadă a anului viața noastră cotidiană e destul liniștită. Cei mai mulți dintre noi ne întoarcem alene la activitățile lăsate undeva în stand-by, iar evenimentele sociale importante sunt puține la număr sau lipsesc cu desăvârșire.

Pe de altă parte, însă, ianuarie este și luna în care interiorul nostru este mai agitat ca oricând. E luna în care facem bilanțul anului ce tocmai s-a încheiat și analizăm cu minuțiozitate rezultatele. Luna în care ne felicităm tacit pentru reușite și ne muștruluim pentru toate acele lucruri la care am eșuat sau care nu au ieșit așa cum am fi vrut. Și, nu în cele din urmă, ianuarie e luna în care concepem cele mai multe planuri și dorințe de viitor. Iar pe ale mele am decis, fără absolut niciun motiv, să le așez aici. Continue reading “3 Lucruri pe care mi le doresc de la 2018”

4


Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii – Meik Wiking

Sursa foto: pinterest.com

Știam că alegând o carte după modul în care arată mă va face suspectă de o formă de superficialitate. Cu toate acestea, m-am lăsat pradă tentației și am achiziționat Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii, semnată de Meik Wiking – CEO al Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga.

Sinceră să fiu, de multă vreme nu m-am mai bucurat atât de tare ținând în mâini o carte. Îmi place totul la ea. La început, m-au cucerit designul coperții, culorile, calitatea hârtiei folosite și cu imaginile care, conștientizez acum, susțin în întregime mesajul transmis. Apoi, pe măsură ce-am avansat cu cititul, m-am îndrăgostit și de conținutul ei în bogat în informații menite să ne deschidă porțile către o viață mai frumoasă, mai plină de substanță. Continue reading “Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii – Meik Wiking”

2


“Peace from broken pieces”– Iyanla Vanzant

Faptul că “Peace from broken pieces” se odihnește pe noptiera mea nu este nicidecum o întâmplare. Mi-am dorit atât de mult să citesc cartea asta, așa încât mi-am comandat-o repede. Și, mărturisesc, mă simt extrem de norocoasă să o am aproape și să o răsfoiesc ori de câte ori mi-o cere inima.

Pe Iyanla Vanzant am descoperit-o cu ceva timp în urmă, grație unei emisiuni găzduită de Oprah Winfrey. Sunt destul de sceptică în ceea ce-i privește pe cei care împart în stânga și-n dreapta lor cuvinte de self-help ori de dezvoltare personală, însă Iyanla m-a cucerit imediat. Discursul ei sincer, văduvit de truisme și superfluu m-a impulsionat să aflu cât mai multe despre ea și ceea ce face. Iar după ce i-am urmărit cu rigurozitate postările de Facebook, video-urile de pe Youtube și aparițiile TV, am decis că e musai să-i citesc și cărțile. Continue reading ““Peace from broken pieces”– Iyanla Vanzant”

4


„Lumina dintre oceane”: cartea și filmul

Lumina dintre oceane

Tocmai am terminat de citit „Lumina dintre oceane” (în engleză The light between oceans), roman semnat de scriitoarea australiancă M.L. Stedman. O carte minunată, îndrăznesc să spun, pentru care îi sunt pe deplin recunoscătoare Ralucăi. Un om frumos cu care mă bucur să împart aceeași pasiune – cititul.

Credibilă și extrem de bine închegată, cartea asta e un carusel de emoții. Povestea, plină de ups and downs, e una care te face să suspini, să te bucuri și să plângi odată cu personajele ei. În cele peste 400 de pagini este urmărită, pas cu pas, viața lui Isabel și a lui Tom Sherbourne – un cuplu văduvit de fericirea de a avea copii. Continue reading “„Lumina dintre oceane”: cartea și filmul”

2


Bath luat la pas

Bath e asemeni unui mușuroi. Străzile înguste și bătrâne freamătă de turiști veniți din aproape toate colțurile lumii. Printre aceștia se amestecă și localnicii, oameni cumsecade și mereu cu zâmbetul pe buze.

Pe lângă principalele obiective turistice, precum Royal Crescent, Bath Abbey, Roman Baths sau Royal Victoria Park, orașul se bucură de o mulțime de alte locații menite să-i distreze și relaxeze pe toți aflați în vizită. Peste tot unde privești e plin de pub-uri în care se servește fish & chips, de case cu o arhitectură în fața căreia te minunezi și de buticuri cu fațade colorate, care te ademenesc cu arome de cafea și prăjituri, cu bijuterii și lumânări parfumate sau cu piese vestimentare care-ți iau privirea. Continue reading “Bath luat la pas”

1


“Ce se întâmplă în iubire” – Alain de Botton

Ce se intampla in iubire - Alain de Botton

“Ce se întâmplă în iubire” e o carte-cadou, venită din partea unui om despre care pot spune că-mi intuiește cu succes chiar și plăcerile în materie de lectură.

N-am rezistat curiozității, e drept, și m-am înfruptat din ea de îndată ce am primit-o. Însă doar puțin, restul de pagini animându-mi lunga așteptare a zborului către Scoția câteva zile mai târziu. Și, cu toată sinceritatea, mărturisesc că am savurat fiecare cuvânt și fiecare frază în parte. Am subliniat zeci de paragrafe și am întors colțul foii acolo unde mi-am propus să revin cu vederea. Continue reading ““Ce se întâmplă în iubire” – Alain de Botton”

3