Roxana Balan

Personal

TU UNDE ȘI CÂND AI EVADAT ULTIMA DATĂ?

Din când în când, cu toții simțim nevoia să evadăm. Să ieșim din nebunia în care trăim și să ne îndreptăm spre alte zări, mai tăcute, mai domolite. Să lăsăm în urmă mizeriile în care suntem nevoiți să călcăm zi de zi și să pornim în căutarea unui loc senin, în care să ne limpezim mintea și inima.

Ca să reușească asta, unii dintre noi aleg să meargă la mall ori să ia la rând buticurile de la fiecare colț de stradă. Asupra lor shopping-ul pare să aibă efecte terapeutice, ceea ce justifică ceasurile bune pe care i le dedică. Ca și cum, burdușindu-și sacoșele cu tot felul de haine, accesorii și multe altele, și-ar schimba nu doar stilul vestimentar ori look-ul, ci și veștimentele sufletului  sau chiar viața.

În loc să facă cumpărături, alții preferă să se cufunde încet dar sigur între coperțile unei cărți. Cumva, o poveste bună te poate ajuta să evadezi din propria realitate și să intri într-o lume mult mai interesantă, mai bine croită și cu perspective mai optimiste decât a ta. Cel puțin pentru o oră, două sau, după caz, pentru câteva zile. În funcție de volumul de pagini.

Pe alții, însă, o să-i vezi alergând în parc sau mergând la sală. Și nu neapărat pentru că au niște conturi de reglat cu propria greutate, ci pentru că ăsta e modul lor de a se relaxa și a uita de ceea ce le împovărează umerii. Felul prin care își dau unplugged de la problemele de zi cu zi și se încarcă cu suficientă energie cât să le poată țină piept. Și zău că-s de aplaudat!

O altă categorie este cea a oamenilor care au nevoie de liniște și de timp de calitate petrecut exclusiv în cârdășia propriei persoane. Ei bine, trebuie să mărturisesc că printre aceștia mă număr și eu. Pentru mine, evadarea asta înseamnă retragerea într-un loc frumos și tihnit, în care devin camarad cu propria-mi persoană. Măcar pentru o zi sau două. Știu, izolarea nu e întotdeauna o soluție, însă la mine funcționează de fiecare dată.

Răgazul ăla de timp îmi permite să fac curățenie în straturile de gânduri și să îmi descătușez trupul și inima de furie, de temeri ori de frustrările adunate. Să mă privesc cu mai multă atenție și să aflu cine am devenit între timp, de ce anume sunt capabilă și ce ori cine mă face fericită.

Cu toate că nu am spirit de aventură, trebuie să recunosc că e prima dată când mă gândesc că un camping în pădure mi-ar face tare bine. Nu am încercat niciodată experiența dormitului în cort, dar zău că mă tentează o asemenea escapadă. Deja îmi imaginez cum ar fi să mă trezesc dimineața devreme și să aștept, ghemuită într-o pătură colorată și cu o cană cu licoarea mea preferată în mâini, răsăritul soarelui. Poate că astfel aș redescoperi bucuria lucrurilor mărunte. Poate că m-aș îndrăgosti de gustul cafelei făcută la focul întețit cu lemne uscate. Poate că acalmia naturii m-ar ajuta să-mi reglez ritmul inimii și aș găsi, în cele din urmă, acea liniște interioară pe care o tot caut de la o vreme.

Apropo, tu unde și când ai evadat ultima dată?

 

Sursa foto: pinterest.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *