Roxana Balan

Carti

VIAȚA MEA ÎN PUBLICITATE – CARTEA DE CĂPĂTÂI A ADVERTISINGULUI

”The love of work can be cultivated just like the love of play.”

Claude Hopkins

Pe Claude Hopkins l-am cunoscut în urmă cu un an, mai exact atunci când, din una în alta, am ajuns față în față cu ceea ce urma să aflu că e punct de reper în advertising: ”Viața mea în publicitate”. Și, cu toate că întâlnirea mea cu această carte s-a consumat rapid, în doar câteva ore, zilele trecute mi-am reîntors privirea către ea cu aceeași nădejde a omului convins că, uneori, pentru a merge mai departe trebuie să faci doi pași înapoi. Și, sinceră să fiu, tare bine mi-a prins.

Întâi de toate, e musai să vă spun că această carte nu se aliniază nicidecum stilului plat, rigid în care v-ați obișnuit, cu siguranță, să lecturați alte cărți de publicitate. Iar mie mi-au fost de ajuns câteva rânduri pentru a mă convinge că într-adevăr așa este. Spre bucuria mea, n-am găsit un manual amorf, ticsit cu teorii plictisitoare și nici un rețetar menit să desconspire ingredientele unui ad de succes. În schimb, am descoperit cronica unei vieți de om scrise sub imperiul puterii propriului exemplu.

Relaxat și fără rezerve, Hopkins face apel la anii copilăriei sale și la lucrurile care, fără voia lui, l-au schimbat și l-au ajutat deopotrivă să se facă remarcat ca om de publicitate. Astfel, dacă firea conservatoare și precaută a mamei l-a făcut să fie mai chibzuit în profesie, sărăcia moștenită de la tată l-a apropiat de viitorii săi clienți mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată. Și asta pentru că îi cunoștea perfect. Știa care le sunt visurile, frustrările și luptele de zi cu zi căci, până nu demult, și el fusese unul dintre ei. Iar lecția aceasta, de a ști cui se adresează, a fost abia prima din lungul șir de lecții pe care avea să și le însușească. Pe toate celelalte le-a descoperit în timp, nu stând cu ochii în teancurile de cărți, ci muncind zile și nopți la rând, acumulând zeci de greșeli și tot atâtea reușite.

Pentru Hopkins, anii de pregătire intensă pe care mulți și-i petrec pe băncile facultății contează mai puțin. Și, deși admite că orice ad-writer trebuie să cunoască principiile de bază, consideră că doar muncind în permanență, testând și învățând din propria experiență poți atinge succesul într-un domeniu ca cel al publicității. Tocmai de aceea, e esențial să iei mereu pulsul publicului tău țintă, să construiești strategiile adecvate brandului despre care scrii și, mai presus de atât, să-ți privești munca ca pe o joacă. Și nu doar pentru ca timpul să treacă mai ușor, ci și pentru a deveni mai bun în ceea ce faci zi de zi. Eu, personal, am simțit asta pe propria-mi piele.

Dincolo de sinceritate și pragmatism, Hopkins a reușit, realmente, să mă impresioneze și cu simțul său fin pe care l-am observat manifestându-se atât de frecvent în sfera psihologiei omului. Și recitindu-i cartea, mi-am confirmat că nu am greșit cu nimic atunci când am spus tare și răspicat că înainte de a fi un ad-writer trebuie să fii un bun psiholog. Degeaba știi să scrii frumos, artistic (deși Hopkins nu recomandă o astfel de ”scriitură”), atât timp cât nu-ți sunt clare toate mecanismele prin care funcționează mintea celui căruia încerci să-i vinzi ceva, fie că e vorba de o mașină, fie de o agrafă de păr. Iar dacă vreți să vă convingeți de spusele mele, vă invit cu drag să citiți ”Viața mea în publicitate”.

Lectură cu folos să aveți!

Sursa foto: publica.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *