Roxana Balan

Carti

“Ce se întâmplă în iubire” – Alain de Botton

Ce se intampla in iubire - Alain de Botton

“Ce se întâmplă în iubire” e o carte-cadou, venită din partea unui om despre care pot spune că-mi intuiește cu succes chiar și plăcerile în materie de lectură.

N-am rezistat curiozității, e drept, și m-am înfruptat din ea de îndată ce am primit-o. Însă doar puțin, restul de pagini animându-mi lunga așteptare a zborului către Scoția câteva zile mai târziu. Și, cu toată sinceritatea, mărturisesc că am savurat fiecare cuvânt și fiecare frază în parte. Am subliniat zeci de paragrafe și am întors colțul foii acolo unde mi-am propus să revin cu vederea.

Deși nu sunt străină de scrisul lui Alain de Botton, de data aceasta a reușit să mă surprindă. Plăcut. Spre deosebire de “Eseuri de îndrăgostit”, în care am întâlnit un filozof-autor de un romantism ușor desuet, “Ce se întâmplă în iubire” mi-a facilitat cunoașterea unei alte laturi a acestuia. Una pe care o găsesc mai degrabă pragmatică, mai ancorată în realitate și mai puțin ironică.

Cu obiectivitate și, totodată cu răbdare, de Botton așază pe tapet cronica iubirii dintre Rabih și Kirsten – doi tineri pe care e ușor să-i confuzi cu oricare altcineva dintre noi. Nu povestea în sine reprezintă focusul aici, ci mai curând înțelegerea mecanismului de funcționare a cuplului la toate vârstele lui. Tocmai de aceea, subiecte precum adulterul, sexualitatea, conflictul, extinderea familiei sunt abordate fără perdea de către autor.

Înțesat cu explicații psihologice, romanul “Ce se întâmplă în iubire” e un soi de manual scris pe înțelesul tuturor celor ce-și caută răspunsurile printre paginile lui. A celor care nu știu ce se află dincolo de gesturile deranjante, de cuvintele aspre ori de ostilitatea partenerului de cuplu. A celor care-și doresc o perspectivă mai clară asupra propriului lor comportament, dar și a celor care încearcă să sutureze ligamentele relației în care se află. Dar mai bine vă las să vă convingeți singuri!

 

“Tocmai faptul că nu mai auzim mare lucru de la partenerul nostru care să ne înspăimânte, să ne șocheze sau să ne dezguste ar trebui să ne îngrijoreze, căci s-ar putea să fie semnul cel mai sigur că suntem mințiți cu delicatețe sau că suntem feriți de imaginația celuilalt, fie din cumsecădenie, fie din teama emoționantă de-a ne pierde iubirea.”
“Felul în care ne repatriem emoțiile devine una dintre misiunile cele mai delicate și mai necesare iubirii. A accepta riscurile transferanței înseamnă a pune compasiunea și înțelegerea mai presus de iritare și de judecare.”
“Acuzațiile pe care le îndreptăm împotriva celor pe care îi iubim nu au niciun fel de logică. N-am spune lucruri atât de nedrepte nimănui altcuiva de pe pământ. Însă reproșurile noastre sunt o formă ciudată de intimitate și de încredere, un simptom al iubirii înseși și, în felul tipic fiecăruia dintre noi, o manifestare pervertită a implicării.”
“Și totuși, maturitatea începe de la capacitatea de-a ne conștientiza și de-a ne recunoaște, la momentul potrivit și fără replieri vinovate, propria nebunie. Dacă nu suntem aproape tot timpul profund jenați de cine suntem, călătoria spre autocunoaștere încă n-a început.”

 

 

 

 

3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *