Lumina dintre oceane

„Lumina dintre oceane”: cartea și filmul

Posted on Posted in Books, Films

Tocmai am terminat de citit „Lumina dintre oceane” (în engleză The light between oceans), roman semnat de scriitoarea australiancă M.L. Stedman. O carte minunată, îndrăznesc să spun, pentru care îi sunt pe deplin recunoscătoare Ralucăi. Un om frumos cu care mă bucur să împart aceeași pasiune – cititul.

Credibilă și extrem de bine închegată, cartea asta e un carusel de emoții. Povestea, plină de ups and downs, e una care te face să suspini, să te bucuri și să plângi odată cu personajele ei. În cele peste 400 de pagini este urmărită, pas cu pas, viața lui Isabel și a lui Tom Sherbourne – un cuplu văduvit de fericirea de a avea copii.

Nimic palpitant până în momentul în care decid în secret, încălcând astfel reguli și principii, să păstreze bebelușul pe care-l găsesc alături de un bărbat mort, într-o bună zi, într-o barcă eșuată pe insula pe care locuiesc. Din această clipă totul se schimbă, secretul pe care îl păstrează plimbându-i în continuu de la agonie la extaz.

„It was up to him to stick to the rules then and there, if that’s what he was going to do. Not start backtracking years later, when so many people were affected. We live with the decisions we make, Bill. That’s what bravery is. Standing by the consequences of your mistakes.” – este fragmentul pe care l-am subliniat și care, cred eu, reflectă oarecum esența acestui roman.

Dincolo de povestea în sine, cartea asta e despre familie, iubire, iertare și despre alegeri. Inevitabil, gândul mi-a fugit spre deciziile pe care le luăm și spre corectitidunea lor. Spre impactul pe care îl au hotărârile noastre atât asupra propriei vieți, cât și asupra celor care ne înconjoară. Oare câți dintre noi suntem mândri de alegerile pe care le-am făcut și câți ne asumăm consecințele acestora? Aceasta-i întrebarea.

Lumina dintre oceane

“Lumina dintre oceane” – filmul

Unul dintre aspectele care-mi plac la romanele ecranizate e faptul că poți compara filmul pe care lectura ți-l derulează în minte cu cel pe care îl vezi în cinema. Uneori, se întâmplă ca imaginile proprii să nu se potrivească cu cele de pe ecran sau, dimpotrivă, să se plieze perfect pe acestea. Ei bine, acesta din urmă a fost și cazul filmului „Lumina dintre oceane”.

Trebuie să recunosc că l-am așteptat cu entuziasm. Atât pentru că m-am îndrăgostit de carte, dar și pentru că am auzit mulți oameni dragi lăudându-l. Și s-a dovedit a fi cu adevărat fabulos. Nu regret absolut deloc cele mai bine de două ore pe care i le-am dedicat.

De multă vreme nu am mai simțit un film în modul acesta. Dacă romanul emoționează, filmul e unul care face în așa fel încât să te doară. Să guști din amărăciunea cu care se hrănesc și personajele, să le împrumuți din temeri și angoase, să împarți aceeași povară cu ele. În plus, muzica, cadrele și jocul actoricesc sunt atât de bine realizate încât adâncesc și mai mult drama care ți se desfășoară în fața ochilor.

Cu acest prilej am descoperit-o și pe Alicia Vikander – câștigătoarea premiului Oscar pentru rolul jucat în „The Danish Girl”. Un alt film extraordinar pe care, cu rușine mărturisesc, nu l-am văzut la vremea lui, așa încât l-am trecut pe listă. Cucerită de interpretarea Aliciei în „Lumina dintre oceane”, am început să-i citesc biografia și să urmăresc interviurile pe care le-a acordat de-a lungul timpului. Astfel, am descoperit un om foarte inteligent, modest și cu un interior frumos, care mă inspiră.

2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *