Roxana Balan

Personal

3 Lucruri pe care mi le doresc de la 2018

Sursa foto: pinterest.com

Dacă ar fi să definesc luna ianuarie printr-un singur cuvânt, atunci l-aș alege cu certitudine pe următorul: dualitate. De ce? Ei bine pentru că, pe de o parte, în această perioadă a anului viața noastră cotidiană e destul liniștită. Cei mai mulți dintre noi ne întoarcem alene la activitățile lăsate undeva în stand-by, iar evenimentele sociale importante sunt puține la număr sau lipsesc cu desăvârșire.

Pe de altă parte, însă, ianuarie este și luna în care interiorul nostru este mai agitat ca oricând. E luna în care facem bilanțul anului ce tocmai s-a încheiat și analizăm cu minuțiozitate rezultatele. Luna în care ne felicităm tacit pentru reușite și ne muștruluim pentru toate acele lucruri la care am eșuat sau care nu au ieșit așa cum am fi vrut. Și, nu în cele din urmă, ianuarie e luna în care concepem cele mai multe planuri și dorințe de viitor. Iar pe ale mele am decis, fără absolut niciun motiv, să le așez aici.

 

De la 2018 îmi doresc…

…sănătate. Dacă m-ar întreba cineva ce vreau în 2018, aș fi tentată (ca mulți alții, probabil) să-mi încep lista de dorințe cu aspecte legate de carieră, de călătorii, casă și alte asemenea. Ceea ce este, până la urmă, firesc și uman. Nu găsesc greșit să-ți dorești să poți vizita cât mai multe locuri de pe mapamond, un job care să-ți aducă atât bucurii sufletești, cât și materiale sau o casă care să-ți aparțină și-n care să ai acel sentiment de acasă în orice moment. Cu toate astea, însă, experiențele prin care am trecut până acum fie ca protagonist, fie ca martor mi-au dat de înțeles că nimic nu e mai fragil ca viața. Deseori neglijăm sau trecem cu vederea peste atât de multe lucruri importante, printre care și sănătatea, ca și cum acestea vor fi mereu acolo undeva… just by default. Dar realitatea e cu totul asta. Tocmai de aceea, anul acesta îmi doresc mai mult ca oricând sănătate: fizică, psihică, sufletească.

curaj. Până nu demult asociam curajul cu absența totală a fricii. Credeam, cu naivitate ce-i drept, că oamenii curajoși sunt oameni neînfricați. Nimic mai fals. M-a costat ceva timp să înțeleg că nu există persoane care să nu fi experimentat frica într-un moment sau altul al vieții lor. Să conștientizez că a fi curajos nu înseamnă să fii lipsit de teamă, ci să te folosești de resursele tale interioare pentru a o depăși. Să ai puterea să faci un pas în față atunci când fricile tale, indiferent de natura lor, te trag înapoi. Să privești orizontul cu optimism. Să faci ceea ce ți-ai propus cu mintea și inima deschise pentru a accepta atât succesul, cât și lecțiile inerente nereușitelor.

încredere în sine. Dintre toate aspectele care țin de propria-mi persoană, încrederea de sine este, de departe, cel căruia i-am dedicat cel mai mult timp. Mai bine spus, ani de zile. Și, în ciuda acestui fapt, continuă să fie capitolul la care șchiopătez cel mai tare. Prin urmare, îmi doresc ca 2018 să fie anul în care izbutesc, dacă nu să capăt încrederea în forțele de care dispun, măcar să mă situez cât mai aproape de acest obiectiv atât de important. Pentru că, deși pe margine vor exista oameni ce vor crede în mine, pentru a ține piept valurilor învolburate ale vieții știu că, dintre toți, eu trebuie să fiu cea care crede cel mai mult în ea însăși. În puterea ei de reușită. În caz contrar, mă voi împiedica mereu de propriile nesiguranțe și mă voi lăsa sufocată de greutatea regretelor.

3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *