Viața în chirie: capitolul 1

Sursa foto: pinterest.com

Din fericire (sau nu) am urmat studiile universitare în același oraș în care m-am născut. Șase ani am făcut naveta casă-facultate (eu locuind la țară) și, prin urmare, nu am experimentat viața în chirie, gazdă ori cămin. Și nici că regret ceva. Dar asta e o discuție pentru o altă zi.

Ei bine, odată cu stabilirea mea în Scoția, această situație s-a schimbat. Astfel, am descoperit pe propria-mi piele cum e să locuiești într-o casă care nu-ți aparține și, mai mult decât atât, să fiu nevoită să o împart cu o persoană necunoscută.

Chiar și acum acum, în pragul de a mă muta într-o altă locuință doar cu partenerul meu, gândul că am împărțit același acoperiș cu un străin, mă face să mă simt inconfortabil. Și nu zic asta dintr-un simț al proprietății exacerbat. Nicidecum. O spun pentru că, nu de puține ori, am avut sentimentul că intimitatea îmi este invadată.

Pentru mine casa este sanctuarul meu. E locul în care îmi caut relaxarea după o zi obositoare la serviciu. Locul unde îmi hrănesc nu doar trupul, ci și sufletul. E refugiul meu în momentele zgomotoase ale vieții. Iar atunci când altcineva îți întrerupe liniștea și tabieturile de care ai nevoie, când nu oferă lucrurilor pe care le folosiți în comun aceeași grijă ca tine sau când, pur și simplu, nu îți respectă prezența, acea casă se urâțește, oricât de frumoasă ar fi.

Treptat, pereții ți se par a fi mai mult gri decât albi, canapeaua nu mai este la fel de comodă ca la început și tabloul acela de deasupra șemineului te scoate din sărite. Spațiul e din ce în ce mai restrâns, iar praful nu se mai așază doar pe bibliotecă și pe dulap ci și pe sufletul tău, chiar dacă încerci din răsputeri să-l menții întotdeauna curat. Și aceea e clipa în care conștientizezi că nu lucrurile fizice mobilează o casă, ci oamenii care o locuiesc. Nu mirosul din living-ul pe care ai uitat să-l aerisești o zi te sufocă, ci toxicitatea persoanei/lor care dorm la o ușă distanță de tine.

2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *